Vasile Păun Anghel a fost, pe rând, inginer de automatizări, analist de stat major şi ofiţer de informaţii. Într-o zi şi-a dat demisia, schimându-și astfel viaţa la 180 de grade şi a devenit alt om. Acum organizează conferinţe şi tabere de dezvoltare personală, fiind cunoscut ca orator inspiraţional, mentor în leadership intuitiv şi antreprenor social. Adept al principiului AICI și ACUM, este cel care facilitează, la Iași, programe de dezvoltare personală, cu scopul de a crea nuclee ale BUNĂ-STĂRII. 
 
 
Vasile Păun vorbind despre România BUNĂ-STĂRII

Vasile Păun: “Tu ești cel pe care îl aștepți, nu mai căuta în exterior diverse lămuriri despre propria ta viață”

 
Elena Ungureanu: Ați participat în calitate de facilitator la un număr impresionant de programe de dezvoltare personală, atât în țară, cât și în străinătate. Cât de complicat este ca în România educația să se bazeze pe o abordare holistică? 
Vasile Păun: Depinde cum vrem să ne uităm la acest proces. Dacă spunem complicat, din start noi generăm un proces cu o anumită notă de dificultate, și însăși întrebarea în sine lansează o probabilitate ca un astfel de proces să curgă mai puțin cu grație și ușurință. Dacă ne uităm atent la realitate, eu consider că, în acest moment, din ce în ce mai mulți factori de influență susțin acest proces de educație holistică. Și când mă refer la factori de influență, mă refer în primul rând la copii. Dacă ne uităm la copiii din prezent, ei au abilități noi, învață diferit, achiziționează cu o altă viteză și într-o altă manieră informația și, în consecință, își doresc modele, sisteme educaționale care să fie în acord cu cine sunt ei. Așadar, e un proces care, în mod natural curge, și dacă acum 5, 10, 15 ani această idee era mai exotică, astăzi vedem că și în Europa, dar mai ales într-o mulțime de țări din America de Sud, din Asia, acest proces al educației holistice este deja o realitate, o politică națională, ceva consistent deci. 
 
E.U.: Multe cadre didactice acuză generația tânără că nu mai citește, că nu mai învață cum se învăța înainte, că nu mai are țeluri mărețe, dar uită că tinerii de astăzi sunt produsul generației care arată cu degetul. Cine și cum greșește în această ecuație? 
V.P.: Însăși ideea de a căuta vinovați e în sine un lucru la care trebuie să ne uităm mai atenți. Copiii de astăzi sunt diferiți și în consecință au nevoie de un mediu educațional diferit. Este o neînțelegere între generații. Dascălii au nevoie să înțeleagă mai bine caracteristicile, tipologia, maniera, dinamica acestori copii cuantici. Noi vorbim în acest timp de această nevoie nu de a determina copiii să se plieze pe un sistem, aș spune eu rămas în urmă din punct de vedere educațional, ci pe necesitatea de a transforma sistemul în așa fel încât să permitem copiilor să rămână și să-și manifeste abilitățile pe care ei deja le au, cu care deja au venit. 
 
E.U.: Fiecare om are repere în viață, niște modele. Care sunt mentorii care v-au ajutat și determinat în același timp să fiți omul care sunteți astăzi? 
V.P.: Este o întrebare care se practică, legată de a avea un model. Sigur că în viață m-au inspirat persoane, m-au inspirat cărți, dar nu atât de mult încât să mă identific, să copiez un anumit model pentru că fiecare dintre noi este unic. Fiecare persoană cu care am intrat în contact aș putea spune că a avut rolul de model pentru că de la fiecare avem câte ceva de învățat, adică întrebarea legată de personalități extraordinare, eu aș muta-o într-o zonă în care, dacă tot suntem diferiți și ne uităm atent la lucrul acesta, în mod natural avem de învățat de la fiecare dintre noi. 
 
E.U.: Se știe faptul că noi, românii, suntem un popor credincios. Cât de mult contează o raportare corectă la Dumnezeu și la oameni pentru menținerea echilibrului spiritual? 
V.P.: Este foarte important să înțelegem că Dumnezeu e în tot ceea ce este. El este o esență divină, un spirit care a venit aici pe acest Pământ, pe Planetă să ne învețe anumite lecții. Dumnezeu nu este ceva exterior, ci este în orice formă de conștiință, fiecare dintre noi e plămădit după chipul și asemănarea Creatorului. Când plecăm la drum într-un astfel de proces, fiecare dintre noi are dreptul de a alege ce sisteme de credințe folosește. Termenul de spiritualitate pe care l-ai folosit în întrebare, este, din punctul meu de vedere, transcendental, este dincolo de religie. Totul este spiritual. Sigur că sunt și aproximări curente, tradiții care vorbesc în diverse modele despre Divinitate, despre cine suntem noi, despre creație, dar este treaba fiecăruia ce crede în acest sens. Dincolo de aceste curente, există acele paliere de adevăruri profunde pe care eu cred că trebuie să le atingem și să ne ducem acolo unde trebuie să ne ocupăm și să analizăm profund. 
 
E.U.: Paradoxdul vieții stă în echilibru, ați afirmat ieri. Cum vă raportați, atitudinal, față de această realitate? 
V.P.: Învățând și antrenându-mă sistematic să nu mă mai poziționez la orice vine spre mine. Pur și simplu mă uit și iau lucrurile așa cum vin. Și în al doilea rând, considerând că și tu ai dreptate și cel de lângă mine are dreptate, și eu am dreptate, pentru că fiecare exprimă acel nivel de adevăr asociat propriului nivel de conștiință la care se află. 
 
E.U.: “Cu cât ai mai multe rețele neuronale, cu atât ești mai puternic”, este o altă afirmație pe care ați lansat-o în cadrul conferinței. Cum dezvoltăm aceste structuri neuronale? 
V.P.: Păi în primul rând tebuie să dezvoltăm echilbrat cele două emisfere. Pe verticală trebuie să dezvoltăm echilibrat neocortexul, creierul limbic, cerebelul. Deci o dezvoltare și pe orizontală, stânga-dreapta, despre care îndeobște știu cei mai mulți, dar și o dezvoltare pe verticală despre care știu mai puțini. Dezvoltarea pe verticală este o dezvoltare care ține de antrenamente, rețele neuronale, pe verticală dezvoltarea se realizează prin fapte, nu doar înțelegând, iar din punct de vedere al calității rețelelor, integrând acea inteligență holistică, acele 13 tipuri de inteligențe, adică cu cât avem mai multe clase de rețele neuronale dedicate, orientate către inteligența matematică, către inteligența kinestezică, către inteligență în general, cu atât avem o bogăție de rețele neuronale tematice și structurate și pe orizontală în echilibru și pe verticală în echilibru. 
 
E.U.: În opinia dumneavoastră, un om trebuie să-și urmeze propriul drum în viață, propriul traseu, sau este indicat să caute scurtături? 
V.P.: Întrebarea în sine e un paradox pentru că eu îmi îndeplinesc menirea. Asta e o distincție importantă între a merge pe drumuri trasate de alții sau de cutumele sociale. Eu sunt cine sunt și în acord cu cine sunt fac pași prin viață. Cum fac acești pași este o altă alegere. Adică prima parte a întrebării se referă la pe ce cale mergi, pe aia hotărâtă de alții sau pe aia hotărâtă de Egoul tău, aleasă și inspirată de Sinele tău, de mintea ta subconștientă, și a doua întrebare se referă la cu ce viteză mergi. A merge pe scurtături e ca și cum ai vrea să ajungi la etajul 12 și mergi cu liftul în loc să urci pe scări și atunci educația pe care o promovezi este a scurtăturilor, dar asta nu înseamnă că nu e bun și mersul pe jos. Educația pe care eu o promovez și antrenamentele la care îi invit pe cei dragi sunt în zona găurilor de vierme, a scurtăturilor, dar asta nu înseamnă, repet, că nu e bun și mersul pe scări sau saltul cu parașuta. 
 
E.U.: “Iași-comunitate a BUNĂ-STĂRII” este o inițiativă care aduce un suflu viu și puternic în orașul nostru. Ce presupune acest proiect? 
V.P.: În primul rând existența unui nucleu de tineri cu suflet care, prin propria lor stare interioară, prin propriul lor exemplu, îi inspiră pe cât mai mulți oameni. Iași, comunitate a BUNĂ-STĂRII presupune ca acest nucleu să se manifeste coeziv, inspirat și printr-o paletă largă, creativă, de servicii, de produse, care să le ofere diverselor tipuri de populații, de vârste, de profesii, din Iași, pas cu pas, oportunitatea de a construi comunități în comunitate. 
 
E.U.: Ce mesaj doriți să le transmiteți celor care vor citi aceste rânduri? 
V.P.: Fiecare dintre noi poate să devină parte din acest proces al transformării, fiecare dintre noi este puterea de care fiecare dintre noi are nevoie. Tu ești cel pe care îl aștepți, nu mai căuta în exterior diverse lămuriri despre propria ta viață, este important să ne dăm voie să ne exprimăm cu foarte multă putere, cu multă claritate și dezinvoltură, propria noastră unicitate.