IMG_8165

    Maria Cristina Nedelcu, sau Crina pentru cunoscuţi, este o mamă cu o sută de copii. Are o sută de       familii şi mii de prieteni pe care i-a cunoscut în decursul unei cariere de aproape zece ani ca şi psiholog clinician specialist la Spitalul “Alexandru Obregia” din Bucureşti, unde are şi misiunea de asistent social.

La început a fost dorinţa

Povestea Crinei a început într-una din zilele studenţiei, când a fost rugată să ofere sprijin lui Robert, un copil cu autism. Familia copilului de cinci ani a solicitat-o să se alăture grupului de consultanţi britanici cu care Robert lucra.

“Eram în anul doi de facultate şi am acceptat cu bucurie. Pe  atunci nu erau tehnici de lucru cu micuţii diagnosticaţi cu autism, se ştia puţin în România despre această problematică. M-am alăturat familiei şi am început să lucrăm”, a povestit Crina. Rezultatele au început să apară, spre bucuria părinţilor şi surprinderea medicilor care îl aveau în grijă pe copil. La un moment dat, specialiştii au dorit să o cunoască pe Crina şi chiar i-au cerut să susţină un curs pentru medici, iar din acel moment tânăra a ştiut ce drum va urma. “Nimic nu a fost întâmplător în viaţa mea – nici întâlnirea cu Robert, nici lucrul cu acei consultanţi britanici, nici colaborarea cu medicii psihiatri. Mi-am dorit să fiu alături de copiii cu autism şi am început să învăţ din ce în ce mai mult, să mă specializez, să mă perfecţionez”, a continuat psihologul şirul amintirilor.

Primele rezultate ale muncii ei le-a prezentat în 2007, la Congresul de Psihiatrie a Copilului şi Adolescentului. A vorbit despre terapia comportamentală aplicată, despre metodele folosite de ea, despre evoluţia copiilor. Erau rezultate oarecum empiricie, nu se ştiau foarte multe pe atunci. Se mai aplicau principiile terapiei ABA, dar care, fiind scumpă, nu era accesibilă decât unui grup de restrâns.  Prelegerea Crinei a stârnit curiozitate şi dorinţă totodată, iar psihologul cu ochii albaştri, în care se reflectă mereu zâmbetele copiilor cu care lucrează, a fost foarte apreciat. Secretul este unul singur — dorinţa de a fi alături copiilor şi de a-i susţine. Diagonistul unui copil cu autism este , de fapt, o triadă. Se urmăresc elementele de limbaj, cele cognitive, un eventual deficit şi elementele de socializare, Copiii au comportamente stereotipe şi restrânse, iar scopul terapiei este de a echilibra balanţa.

IMG_8170

O mamă cu 100 de copii

Maria Cristina Nedelcu lucrează la Spitalul “Alexandru Obregia” unde se ocupă cu evaluarea copiilor cu TSA sau cu suspiciune de TSA din anul 2006. Ziua ei de muncă începe la spital şi continuă în familiile cărora le oferă sprijin în asistarea copiilor cu autism. Aşa a ajuns să facă parte din aproape o sută de familii. “Ca specialist eşti mereu lângă copil, ajungi să fii unul dintre membrii familiei. Când dai un diagnostic este important şi să pregăteşti părintele, iar misiunea nu este uşoară. Şi părinţii au nevoie de susţinere. Se întâmplă uneori să apară şi probleme între părinţi. De obicei mamele iau asupra lor întreaga povară şi în timp se produce un clivaj în relaţia cu tăticii. Unii ar dori să ajute dar nu ştiu cum fiindcă nu sunt implicaţi, alţii nu fac faţă şi pleacă. Terapia copilului se face în familie şi asta le recomand mereu celor cu care lucrez– să continue ceea ce fac eu ca terapeut. Copilul are nevoie să se simtă iubit, ocrotit, să lucreze în mediu sigur şi structurat”, a atras atenţia Crina Nedelcu.

În cei zece ani de când lucrează cu copiii cu tulburări din spectrul autism a dezvoltat un sistem propriu, în care combină tehnici din ABA, DTT, PVT, PECS. Alege plusurile din fiecare terapie şi dezvoltă noi direcţii, câte una pentru fiecare micuţ. Fiecare copil este unic, nu poţi generaliza. Nu există o regulă strictă şi ar fi greu de stabilit în condiţiile în care nu se cunosc cauzele apariţiei autismului. Multă lume a incriminat unele vaccinuri, alţii vorbesc despre moştenirea genetică, dar nimeni nu a spus clar care este cauza. În aceste condiţii este foarte important ca părinţii să fie atenţi la reacţiile copilului fiindcă intervenţia timpurie duce la o recuperare mai uşoară a micuţului, ştiut fiind faptul că până la şase ani se formează conexiunile neuronale.

Crina Nedelcu foloseşte principiile terapiei comportamentale şi spune că naturaleţea este foarte importantă: „Mergem pe flexibilizare, luăm lucrurile gradat. Lucrăm structurat, la masă, avem exerciţii, dar nu forţăm nimic. Avem rezultate de la o etapă la alta şi asta mă bucură enorm”.

IMG_7993

Dedicaţie pentru România

Psihologul nu s-a oprit doar la terapie, ci vrea să pună la punct inclusiv un ghid de bune practici pentru intervenţie, la finalul tezei de doctorat. Maria Cristina Nedelcu este doctorant la Facultatea de Medicină “Carol Davila” şi are în pregătire o teză foarte interesantă – “Analiza statistico-matematica a ariilor dezvoltate prin terapie comportamentala la copilul cu TSA”. Lucrează şi la standardul ocupaţional al specialistului în problematica autismului şi îşi doreşte să pună la punct programe de pregătire pentru psihologii care vor lucra cu micuţii ce au tulburări din spectrul autist. Maria Cristina Nedelcu nu este doar un specialist dedicat, ci şi un român cu inima cât Cerul. Nu a fost atrasă niciodată de străinătate, deşi ofertele nu au lipsit – “Am avut ocazia să plec din țară, dar mereu am ales să mă întorc și să construiesc ceva la noi, în România!”.

Maria Cristina Nedelcu a fost oaspetele copiilor de la Asociaţia “Surâsul Albastru”. A lucrat cu ei, au petrecut ore frumoase împreună, apoi a împărtăşit din experienţă cu terapeuţii centrului cu care a început o frumoasă colaborare.