Andreea Tărcăoanu este unul dintre terapeuţii de la Asociaţia „Surâsul Albastru”. Dacă o priveşti ai spune, mai degrabă, că este sora mai mare a copiilor decât unul dintre îndrumătorii lor. Are grijă de copii şi adoră să lucreze cu ei.

a

Am început colaborarea cu «Surâsul Albastru» în anul 2014. Aflasem că o asociație caută voluntari și nu am stat mult pe gânduri. Iubesc foarte mult copiii, iar prin prisma studiilor, am avut ocazia să cunosc micuţi cu deficiențe și mi-am dat seama că și ei merită o șansă. Am participat și la inaugurare și am simțit că începe o nouă etapă din viața mea”, am aflat de la Andreea. Tinerei i-a plăcut mult volutariatul, fiind convinsă că ajută foarte mult. „Şi profesional, dar mai mult te ajută să te redescoperi, să fii printre copii și să te joci cum te jucai în copilărie. Acea parte din viaţă n-ai cum să o uiți dacă ești înconjurat de copii. Și am făcut o alegere bună. Am ajuns până aici”, a completat Andreea povestea începută la „Surâsul Albastru”.

i1

Ea a auzit de multe ori despre copiii cu autism și şi-a dorit să-i cunoască, lucru care s-a întâmplat „la Surâs”, cum îmi place ei să spună. Primii care mi-au intrat la inimă au fost Ștefi și Oana, care m-au învățaț să port mereu un zâmbet ascuns în inimă și să îl aduc la suprafață când mi-e greu. Acești copii sunt sinceri, chiar dacă nu te privesc uneori, te acceptă și când sunt pregătiți te lasă să le intri în suflet. E minunat să te ia de mână și să intre în sală (în sala de terapie – n.r.), cum face Mălina. Îmi place mult când Iustin îmi arată garajul de mașini și autobuzul construit din plastilină”, a zâmbit prietena copiilor.

i

Andreea Tărcăoanu lucrează zilnic cu copiii, iar numărul lor diferă. Fiecare copil are programul lui de o oră sau două ore, răstimp în care se urmăreşte dezvoltarea abilităților necesare integrării în mediul natural. Lucrând atent cu ei, micuţii fac multe achiziţii cognitive şi comportamentale. Prima mea bucurie la centru a fost atunci când copiii m-au salutat, mi-au spus pe nume. Asta a fost anul trecut și cu fiecare copil nou cu care lucrez trăiesc o bucurie constantă. Îmi amintesc cu drag de momentul în care Mălina (un copil de la centru – n.r.) a început să verbalizeze. Le-am spus colegelor mele: «Sunt foarte fericită, Mălina mea a spus a»”. Copiii cu autism transmit mereu mesaje, iar unul dintre ele este legat de lucrul continuu, chiar dacă uneori stagnăm sau înaintăm cu greu. Fiecare copil are o șansă și noi putem să îi ajutăm”.

Andreea îşi doreşte să continue să lucreze, să îşi îndeplinească toate dorinţele legate de cei mici şi să se bucure ca şi până acum de momentele frumoase cu copiii”.