Considerat nu demult o dizabilitate „incurabilă”, autismul este privit şi dintr-o altă perspectivă pe măsură ce persoanele care au astfel de elemente demonstrează că pot face lucruri incredibile. Teoria spune că principalele caracteristici ale copiilor cu autism sunt dificultăţi de adaptare senzorială, întârzieri de limbaj, abilităţi sociale slab dezvoltate şi probleme de stimă de sine şi încredere, dar tot teoria spune că pot obţine rezultate fabuloase dacă le oferim atenţie, iubire şi încredere. Nu fiţi indiferenţi şi încercaţi să aflaţi care sunt nevoile lor pentru a putea relaţiona cât mai bine cu ei.

child-alone-1024x683

 

 

 

 

 

 

1. Sunt în primul rând un copil. Am autism. Nu sunt în mod primordial „autist” Autismul este doar un aspect al personalităţii mele. Nu mă defineşte ca persoană. Dacă mă defineşti după o singură trăsătură de-a mea, s-ar putea să mă subestimezi. Şi dacă simt că tu nu crezi că pot „să o fac”, răspunsul meu natural va fi „de ce să mai încerc?”.

2. Percepţiile mele senzoriale sunt dezordonate

Integrarea senzorială este, probabil, aspectul cel mai dificil de înţeles al autismului, dar este şi cel mai important. Aceasta înseamnă că imaginile, sunetele, mirosurile, gusturile şi texturile care ţie ţi se par obişnuite pot fi de-a dreptul dureroase pentru mine. Mediul propriu-zis în care trăiesc mi se pare ostil. Poate că ţie ţi se pare că sunt retras sau poate agresiv, dar de fapt încerc doar să mă apăr, să mă protejez. Iată de ce o „simplă” ieşire la supermarket poate fi un calvar pentru mine:

3. Fă diferenţa între NU VREAU (aleg să nu fac) şi NU POT (nu sunt capabil să fac)

Utilizarea vocabularului şi a expresiilor lingvistice pot fi adevărate provocări pentru mine. Nu e vorba că nu ascult de instrucţiuni. Doar că nu pot să le înţeleg. Vorbeşte cu mine direct în cuvinte simple, spune-mi exact ce vrei.

4. Gândesc foarte concret

Aceasta înseamnă că interpretez limbajul după forma literară. Este o situaţie confuză pentru mine când îmi spui ca ai mers „ca vântul şi ca gândul” când ceea ce vrei să îmi spui de fapt este că ai mers „foarte repede”. Sensurile multiple, metaforele, aluziile şi sarcasmul nu reprezintă nimic pentru mine.

5. Ai răbdare cu vocabularul meu limitat

E destul de greu pentru mine să îţi spun de ce am nevoie când nu cunosc cuvintele care să descrie sentimentele mele. Poate îmi este foame, poate sunt supărat, speriat sau confuz, însă nu pot să mă exprim cu aceste cuvinte. Fii atent la limbajul corpului meu, dacă sunt retras sau agitat, sau chiar şi alte semne care îţi vor transmite ce este în neregulă cu mine.

6. Vorbesc greu, dar mă orientez mult cu ajutorul văzului

Te rog să îmi arăţi cum se face ceva mai curând decât să îmi spui. Şi să fii gata să îmi arăţi de mai multe ori. Repetarea mă ajută să învăţ. Un program zilnic ilustrat îmi este de mare ajutor şi mă orientează de-a lungul zilei. Pe măsură ce cresc, o să am în continuare nevoie de acest program ilustrat, dar „nivelul meu de reprezentare” poate evolua. Înainte să pot citi am nevoie de un orar cu desene sau fotografii.

7. Ajută-mă să dezvolt ceea ce pot face, nu ceea ce nu pot face

La fel ca orice altă persoană, nu pot să mă dezvolt într-un mediu în care mi se arată în permanenţă că nu sunt suficient de bun şi că ceva e „defect” la mine. Încercarea unui lucru nou va deveni ceva urât pentru mine când ştiu că voi fi cel mai probabil criticat, chiar şi atunci când critica se vrea a fi „constructivă”. Caută punctele mele tari şi le vei găsi. Există mai multe moduri „corecte” de a rezolva o sarcină.

8. Ajută-mă cu interacţiunile sociale

Poate ţi se pare că nu vreau să mă joc cu alţi copii. De cele mai multe ori nu ştiu de fapt cum să pornesc o conversaţie sau cum să încep să mă joc cu alţi copii. Dacă ai putea să îi rogi pe ceilalţi copii să mă cheme să mă joc cu ei fotbal sau baschet, poate că voi fi fericit să mă alătur lor. Mă descurc cel mai bine la jocurile foarte structurate, unde începutul şi sfârşitul sunt foarte clare. Nu mă descurc să citesc expresiile faciale, limbajul corpului sau emoţiile celor din jurul meu.

9. Încearcă să afli ce mă agită

Momentele în care sunt agitat sunt mai supărătoare pentru mine decât sunt pentru tine. Aceste stări apar atunci când unul din simţurile mele este supra-solicitat. Dacă poţi să identifici cauza, atunci poţi să previi efectele. Ţine un jurnal al acestor evenimente şi al oamenilor, fenomenelor, întâmplărilor din jurul meu.

10. Iubeşte-mă necondiţionat

Elimină gânduri cum ar fi „ Daca ar face măcar ….” Sau „Daca nu ar mai fi aşa….”. Nici tu nu ai îndeplinit toate aşteptările părinţilor tăi şi nu ţi-ar fi plăcut să ţi se amintească în permanenţă acest lucru. Nu am ales eu să am autism. Dar ţine minte că mi se întâmplă mie şi nu ţie.

Surse: ELLEN NOTBOHM – TEN THINGS EVERY CHILD WITH AUTISM WISHES YOU, http://www.copiiidecristal.ro