Raluca Zaharia este un om norocos – are o meserie pe care o iubeşte, sute de prieteni, poate fi când om mare, când copil, poate fi şi mentor, şi artist. Ţine sub baghetă Corul Juniorii Operei al Operei Naționale Române din Iași din 2011 şi vorbeşte cu mare bucurie despre muzică şi talent.

poza3

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Corul a fost înființat în luna septembrie 2011, la propunerea doamnei manager Beatrice Rancea. În urma unei preselecții la care au participat peste 90 de copii, corul și-a început activitatea la doar o săptămână de la înființare, prin apariția în spectacolul Tosca de Giacomo Puccini”, se arată într-o scurtă prezentare, care ne-a stârnit curiozitatea să aflăm cum de a fost posibil ca 60 de voci să ajungă la unison într-un timp atât de scurt.

O parte din răspunsuri au venit de la Raluca Zaharia, dirijorul corului, care recunoască că micii artişti au ales-o. Toţi dascălii mei mi-au spus că am o uşurinţă aparte în a mobiliza grupuri mai mari de adulţi sau de copii. Prima data am lucrat cu un grup de 50 de copii într-o tabără şi organizatorul mi-a zis că trebuie neapărat să merg pe acest drum pentru că îi captivasem pe copii fără vreun efort. Nu simt că fac ceva anume pentru a-i uni, pentru a-i face să se simtă un grup. Totul merge pe distracţie”, am aflat de la Raluca.

Eii, dar să nu vă imaginaţi că dacă vreo octavă nu este la locul ei nu se întâmplă nimic. Nuuu! Sunt şi reguli, şi mustrări blânde, dar ferme, pentru ca la final cântările să fie perfecte. „Ei trebuie să conştientizeze când nu e bine şi mai ales când e bine. Îi felicit, mă bucur alături de ei când se corectează , a continuat dirijorul.

poza1

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

La început a fost liderul

Parcursul Ralucăi Zaharia a început cu dorinţa din copilărie de a deveni cântăreaţă, iar dirijor a ajuns fără să stea mult pe gânduri. În gimnaziu mi s-a spus că am spirit de lider, mergeam la colindat împreună, eu organizam totul cu foştii mei colegi, de la ce cântam, unde mergem. Repetam împreună. Eu conduceam totul şi nimeni nu comenta lucrul acesta. Devenise ceva normal ca eu să organizez până şi mersul al film sau la cofetărie”, a zâmbit Raluca. După cum arată povestirea, Conservatorul ar fi fost o opţiune firească, însă lucrurile au evoluat diferit. Nu am fost sprijinită în a continua cu muzica aşa că am urmat un an la Ştiinţe Economice, la FEEA. Ca să fac bani, aşa îmi spuneau toţi, că din muzică nu mă voi descurca financiar”, a completat Raluca. Ei bine, sfetnicii s-au înşelat, iar după un an muzica a rechemat-o pe tânăra care, în loc să participe la cursurile de la FEEA, mergea la Liceul de Artă ca să o ajute pe profesoara de la orele de cor. A urmat admiterea la Conservator, iar după primul an de studenţie examenul la Secţia de dirijat cor academic, unde era un singur loc şi trei candidaţi. Câştigătoare a fost Raluca, pentru care se deschiderea du adevărat drumul destinului.

Norocul adus de talent

Colaborarea cu Opera Naţională Română a început „printr-un noroc”, cum ar spune tânărul dirijor, însă noi suntem convinşi că nimic nu este întâmplător. Terminasem anul întâi de master şi m-am dus la noul manager de atunci, doamna Beatrice Rancea, şi am întrebat dacă este nevoie de voluntari. Iniţial, am ajutat la Secretariatul muzical, iar după o lună a aflat ce studii am şi că lucrasem deja cu copilaşi în taberele de muzică şi nu numai. Mi-a spus că are în plan să introducă un cor de copii în spectacolele de operă şi am preluat cu bucurie iniţiativa. Am asigurat-o că vor veni mulţi copilaşi la preselecţie”, a povestit Raluca.

Componenţa corului se schimbă în fiecare an, dar e firesc, ei cresc şi rămân cu amintiri pe care nimeni nu le vor răpi vreodată. „Mă gândeam într-o zi ce crunt e pentru oamenii care se îmbolnăvesc de Alzheimer, să nu-şi poată aminti din trăirile lor. Amintirile sunt cele care ne întregesc, ne ajută să creăm mai departe, să visăm. Cel puţin aşa este în cazul meu”, a continuat tânărul dirijor. Ralucăi îi place să cânte orice şi îşi doreşte să aducă multă bucurie nu numai copiilor, ci şi publicului şi părinţilor micuţilor cu care lucrează. Muzica este o parte a vieţii ei, aşa cum a fost şi pentru mama ei, care a urmat cursurile Şcolii Populare de Artă, sub coordonarea lui Titel Popovici. Şi-a dorit să fie cântăreaţă de muzică populară şi şi-a împlinit o parte din vis prin fiica ei, care şi-a transformat harul dat de Dumnezeu în meserie.

Raluca are două familii – una acasă, cu soţul (care este artist liric) şi cu micuţa Eva, şi alta la Operă, în corul în care sunt peste 60 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, elevi la școlile și liceele din orașul Iași.

200 de de apariţii publice

În decursul acestor cinci stagiuni, Juniorii Operei au susținut peste 200 de spectacole cu ocazia sărbătorilor de iarnă, în spectacolul Musicaluri celebre, în Galele de Operă, Seara Valorilor, Gala Operelor Naționale Române, Magia Serii în Sunet și Lumină, onorând cu prezența toate invitațiile din partea Fundațiilor și Asociațiilor din Moldova. Contribuția noilor artiști, cu deplină conștiință profesională, în spectacolele Tosca, Troienele, Sunetul Muzicii, Aida, Carmen, Boema, au dat un plus de farmec acestora. Dincolo de satisfacția de a fi pe o scenă a unei instituții de cultură și dincolo de trăirea intensă atunci când sunt în lumina reflectoarelor, acești copii au înțeles că dăruirea prin muncă susținută și considerație față de artă și frumos sunt mult mai importante și clăditoare de adevărate valori și repere.

Şi pentru că dragostea pentru oameni şi artă este tot ceea ce o defineşte, Raluca Zaharia a acceptat cu bucurie să fie alături la Concertul caritabil pentru copiii cu autism din 5 decembrie, de la Biblioteca Centrală Universitară. Împreună cu juniorii talentaţi va oferi, alături de alţi artişti, o minunată Poveste de Moş Nicolae unui public care abia aşteaptă să-i revadă.

 

p