La început a fost surâsul  – unul blând, cald, plin de candoarea copilăriei, care aducea bucurie oricărui privea către chipul angelic al copilului cu ochi albaștri. Pentru Cristina Nichita, Ștefi, așa cum îi spun toți prietenii feciorului ei, a fost darul trimis de Dumnezeu și mesagerul care să o învețe iubirea necondiționată.  “Am considerat mereu că un om bogat este cel care are mulți copii. Prin ei, îți poți duce povestea mai departe. Eu sunt pentru construcțiile durabile, pentru stabilitatea pe care nu o poți avea decât prin oameni. Provin dintr-o familie cu patru copii, eu fiind cea mai mare. Mi-a plăcut mereu să fiu înconjurată de oameni și mă bucur nespus când îmi văd părinții, frații și nepoții laolaltă”, a povestit  Cristina.

 

1

 

 

 

 

 

 

 

 

Primul pas către bogăția râvnită a fost Mădălina, o copilă cu păr buclat a cărei dorință de a avea “o frățioară” s-a împlinit într-o zi frumoasă de iunie. “Așa spunea ea, frățioară, și își dorea enorm să mai fie un copil în familie. Când a aflat că visul urma să i se împlinească a fost mai mult decât fericită. M-a rugat să fie ea mesagerul care să anunțe familia, ca vestea sosirii «frățioarei» să fie darul ei de Mărțișor”, a continuat  mama lui Ștefi.  Copilul cu ochii albaștri avea să-i schimbe viața și sufletul. A fost iubit din prima clipă în care a zâmbit Universului și în care și-a început misiunea de copil special. A fost crescut în armonie deplină și puține lucruri aveau să prevestească vestea pe care mama micuțului avea să o primească peste ceva timp. “Am simțit la un moment dat că nu este în regulă  totul. Ștefi creștea, avea unele achiziții pe care le pierdea pe parcurs. Acum știa să facă un lucru, peste o lună nu mai reacționa la anumiți stimuli. M-am întrebat, am întrebat în jur, am început să mergem la specialiști. Mulți mi-erau prieteni și au vrut să mă menajeze. Nu mi-au spus de la început că Ștefi avea probleme și am pierdut câțiva ani buni de terapie”, a spus Cristina, în timp ce răsfoia jurnalul băiatului cu ochi albaștri.

 

2

 

 

 

 

 

 

 

“Normalitatea este acceptarea celor din jur”

Pentru copiii care au tulburări din spectrul autist disgnosticarea precoce aduce și o recuperare foarte bună și este foarte important ca micuții să înceapă de la vârste foarte mici să lucreze cu specialiștii. Majoritatea au deficiențe în comunicare,  încep să vorbească foarte târziu și fiecare pas făcut devreme aduce un câștig incomensurabil. Fiecare progres al copilului înseamnă enorm,  există o bucurie la fiecare silabă sau cuvânt rostit. Până la cinci ani Ștefi nu a vorbit, apoi, cu sprijinul terapeuților, a început să recupereze încetul cu încetul.  Acum merge la școală, este în clasa a cincea, are prieteni și îi place foarte mult să învețe. Se bucură de orice realizare și, cel mai mult, îi place să-și facă prieteni. Este foarte iubit de copiii care vin la Centrul “Surâsul Albastru” în zilele special stabilite pentru joacă. “Ne-am gândit să deschidem centrul și să-i invităm pe toții copiii să vină la noi. Este o cale prin a arăta că și copiii cu autism pot fi sociabili, pot realiza lucruri frumoase dacă sunt sprijiniți”, a completat Cristina Nichita. Ștefi și-a câștigat deja trei amici de poveste – Tudor, Thomas și David, care vin cu drag la centru ori de câte ori sunt invitați. Mai mult, David, micul pictor al cărui nume a trecut demult de granițele țării, a oferit ajutor și la ilustrarea cărții cu povești despre autism. „Asta este de fapt normalitatea – acceptarea celor din jur. Eu am cunoscut demult dizabilitatea, de pe vremea când am locuit o perioadă în Germania. Acolo am văzut multe persoane cu dizabilități, erau peste tot – la restaurant, la școală, la cinematograf, în stațiile de autobuz. Lumea se comporta normal, era o acceptare și un sprijin general. Dumnezeu m-a pregătit din timp, mi-a arătat cum putem trăi împreună frumos într-o lume în care suntem cu toții diferiți, în care fiecare are bucuriile și tristețile lui. Eu trăiesc cu autismul de 12 ani , l-am acceptat, l-am integrat în viața mea.  Această atitudine este cea fireasca pentru un părinte care are un copil cu tulburări din spectrul autism – asumarea propriului destin fiindcă nu poți fi sprijin pentru nimeni dacă nu ești, în primul rând, pentru tine. Apoi, lucrând cu tine, poți oferi ajutor și te poți bucura de orice lucru mărunt din jurul tău. Îmi amintesc că, la un moment dat, îmi doream enorm ca Ștefi să-mi spună doar atât – «Mami, te iubesc».  Acum nu doar că spune, dar îmi dovedește acest lucru în fiecare secundă”, a zâmbit  Cristina Nichita, în timp ce urmărea cu privirea lista de pregătiri pentru Ziua Recunoștinței, un moment important la școala la care învață Ștefi.

O lume unde iubirea este lege

Ca mulți copii cu autism, el este integrat în sistemul clasic de învățământ și se descurcă bine. E bucuros de fiecare rezultat pe care îl obține și niciun efort nu i se pare prea greu. Parcă ar vrea mereu să le mulțumească tuturor celor din jur fiindcă îl sprijină și le oferă tuturor acel surâs cuminte, liniștit, aducător de pace.  “Pentru el și pentru pentru toți copii cu autism aș vrea să creez o lume în care să se poată descurca, în care să se simtă admirați, iubiți, respectați, în care să se poate exprima și să poată face ce știu ei cel mai bine. Fiecare are darul lui cu care se naște, harul lui de la Dumnezeu și este important să îl descoperim și să îl valorificăm în folosul lor. Asta încercăm să facem și prin intermediul Asociației «Surâsul Albastru», să oferim sprijin copiilor și părinților deopotrivă”, a completat Cristina Nichita.

 

3

 

 

 

 

 

 

 

Pentru ea sprijinul oferit copiilor cu autism nu este doar o promisiune, ci și o parte din misiunea vieții – “Îi mulțumesc lui Dumnezeu că pot să fac multe lucruri pentru acești copii care clipă de clipă mă răsplătesc cu ceea ce ar trebui să oferim și noi, oamenii mari – iubirea necondiționată fără de care suntem doar niște bio-roboți”. Ca să poată fi împliniți oamenii au nevoie de sentimente, de trăiri ca să fie compleți, de clipe în care să primească acel surâs albastru aducător de pace. Au nevoie de acceptare și de credința că au rolul lor într-o comunitate care le poate oferi sprijin oricând.

Puteți să-i susțineți pe copiii cu autism direcționând o parte din impozitul pe profit datorat statului. Din 1.000 de lei impozit datorat, 200 de lei se trec în contractul de sponsorizare şi 800 de lei în ordinul de plată către ANAF.

Dacă sunteți deținătorul unei firme, încă mai puteți direcționa 20% din impozitul pe profit către un ONG – de exemplu, Asociația „Surâsul Albastru” care se ocupă cu terapiile copiilor diagnosticați cu Tulburări din Spectrul Autist sau către oricare organizație pe care o cunoașteți și cu a cărei misiune pledați.

Detalii Asociația „Surâsul Albastru” Iași:

http://www.surasulalbastru.ro/
IBAN: RO31BRDE240SV04984172400 BRD IAȘl

1517386_812654435437853_1563024956570892546_n