Discuția cu mama fetiței cu codițe a început cu o rugăciune către Cer: “Ce bine ar fi dacă toți oamenii ar accepta că suntem diferiți, că nu toți copiii sunt la fel, că nimeni nu este vinovat când pe lume apar și bebeluși despre care mai târziu ai putea afla că sunt altfel, că au autism, cum este cazul nostru”. Ce bine ar fi dacă educatorii, învățătorii și profesorii ar înțelege exact sensul cuvântului compasiune și și-ar întocmi planurile de lecții pornind de aici!

 

12895521_1037794666294086_1642139870_n

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Fetița cu codițe a fost printre primii copii care au ajuns la centrul Asociației „Surâsul Albastru”. Călătoria spre o lume mai bună a început într-o zi în care educatoarea de la creșa la care fusese înscrisă micuța i-a atras atenția mamei asupra unor comportamente. “Nu vorbea, dar ne-am gândit că ea va rosti cuvinte mai târziu, ca mulți copii. Avea unele stereotipii, dar le-am pus pe seama unor momente mai dificile sau o bucurie altfel exprimată. Când educatoarea mi-a spus că nu este în regulă m-am speriat. Am mers la un psiholog de la care am auzit pentru prima dată cuvântul autism”, a spus mama copilei. De la prima întâlnire în care femeii I s-a deschis fereastra spre o lume necunoscută și încă neînțeleasă au trecut mai bine de doi ani. Fetița vine la centru de trei ori pe săptămână și lucrează cu Roxana, un terapeut care știe să deschidă cuferele cu minuni. “Ea este copilul care mi-a demonstrat că se poate! Ca în cazul fiecărui pitic, începutul a fost mai greoi, însă minunea noastră a fost o cutiuță muzicală cu «Micul Prinț». După câteva săptămâni de terapie, sunetele au ajutat-o să vocalizeze, iar după  patru luni, undeva în apropierea Crăciunului, a rostit cuvântul «Mama» cu mânuța sub bărbie”, spune Roxana Maria Bolotă.

Atunci când ai credință și încredere apar și rezultatele. Există minuni! Amuzante au fost apoi momentele în care fetița, înainte să spună orice cuvânt, punea mânuța sub bărbie crezând că aceasta este magia cu care cuvintele pot fi rostite. Evoluția ei pe limbaj a fost grozav de rapidă, după primele cuvinte au apărut cererile și propozițiile, iar la 3 ani și 8 luni a început să citească povești. “Mă uimește în fiecare zi cât de repede poate învăța, dar mai ales faptul că a învățat emoțiile și asocierea corectă cu situațiile. Spre exemplu, se simte bucuroasă că este lumină în cameră. Se ridică de pe scaun pentru a-mi cere cărți sau pentru a mă conduce către un colț al camerei, unde se petrece un dialog minunat cu întrebări , răspunsuri și mai ales multe«De ce-uri?»”, a continuat Roxana șirul achizițiilor copilei.

 

12421775_1037794939627392_753795420_n

 

 

 

 

 

M. merge la grădiniță și se simte bine. “Are nevoie de socializare, de interacțiune. Este important și lucrul cu terapeutul, dar și contactul cu alte persoane. Nu mai spun de lucrul acasă, cu familia. Este foarte important pentru un copil cu autism să aibă familia aproape, să lucreze cu el. Mi-aș dori pentru acești copii o lume care să-i înțeleagă, să-i apropie, să nu-i arate cu degetul ori să se ferească de ei. Autismul nu este molipsitor, iar copiii nu sunt vinovați de nimic”, a completat mama copilei cu păr buclat. Autismul nu este molipsitor, însă răutatea și indiferența sunt, iar atunci când sapă în suflet lasă răni adânci, aduc boli incurabile.

 

Fetiţa a fost inclusă în programul gratuit, oferit de asociaţie pentru trei copii în urma unui eveniment caritabil.

 Dacă doriţi să ajutaţi copiii cu autism puteţi face donaţii în în contul asociației:

 Cont IBAN: RO31BRDE240SV04984172400 BRD IAȘI.

 Vă invităm să ne fiţi alături şi în campania 2%!

 Puteți descărca formularul 2% aici – http://tinyurl.com/h9pncs3

 Contribuția oricui este importantă indiferent de valoare, pentru că întotdeauna se va transpune în fundamentul edificiului social dedicat copiilor cu autism.