Nicu a ajuns la Asociația „Surâsul Albastru” ca voluntar, apoi statutul i s-a schimbat și a devenit membru al echipei de lucru. L-a atras încă de la început problematica generală a copiilor cu nevoi speciale și și-a dorit să-i cunoască și să-i ajute. „Eram student, făceam psihologie și am simțit că este ceva mai neobișnuit, mai interesant în lucrul cu persoanele care au nevoi speciale. De multe ori mă gândisem că între lucrul cu oamenii mari și cu cei mici aș alege copiii. M-a atras mult problematica tulburărilor din spectrul autist și am dorit să mă perfecționez”, a spus Nicu.

 

Primul copil cu care a lucrat a fost un băiețel de opt ani, iar rezultatele obținute, în special cele sociale, l-au încurajat să meargă mai departe. „Eram student și l-am atras printr-un joc. Nu știam că acel joc se folosea în terapie, apoi de la supervizorul meu am aflat că era recomandat”. El este convins că prietenia este principala cale de acces către sufletul unui copil. „Este important să afli ce-i place și eu testez anumite lucruri ca să aflu. Vreau să fiu, am citit sintagma asta într-o carte, ca bunica. Și da, la început sunt ca bunica, ne împrietenim și apoi începem să lucrăm”, a spus Nicu, în timp ce învârtea o jucărie în mână. Îi rămăsese de la ședința anterioară în care lucrase cu un copil cu nevoie speciale.

La centru apreciază mult modul de lucru, de organizare, relația între terapeuți, dar și cea cu copilașii. „Contează mult să ai o atmosferă de lucru în care să te simți bine, un spațiu în care să ai materiale și tot ceea ce este nevoie pentru a-i ajuta pe copii”, a mai spus Nicu.